Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.  

 

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medcală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

 

 

 

  Confraţii polonezi, gazdele Congresului UMEM din acest an, au lansat invitaţiile către societăţile membre ale acestei uniuni.

  Cel de-al 54-lea Congres al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici, organizat de Uniunea Poloneză a Scriitorilor Medici, va avea loc la Plock (localitate aflată în apropiere de Varşovia, la circa o oră şi jumătate de mers cu autobuzul), în zilele de 22–26 septembrie a.c.

  Tema congresului (propusă de reprezentantul României la Congresul precedent) este: Etica şi morala.

  Limbile congresului sunt: franceza, engleza şi germana.

  Manuscrisele trebuie trimise până la 30 iunie sub formă electronică, în limba autorului şi în versiune franceză şi engleză, la adresa următoare: wanecki.plock@wp.pl cu menţiunea UMEM.

  Numărul maxim de semne: 10.000; timpul maxim de expunere: 10 minute. (...)

 

 

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

     Dorind să marcheze, chiar de echinocţiu, sosirea primăverii, după o iarnă grea şi parcă interminabilă, Orchestra medicilor „Ermil Nichifor“, sub auspiciile Fundaţiei „Medicina şi muzica“, Fundaţiei Universitare „Carol Davila“ şi Filarmonicii „George Enescu“, a oferit, duminică seara, la Ateneul Român, un concert aparte, i-aş spune „al soliştilor“. Pentru că invitaţi au fost violoncelistul Andrei Ioniţă care, la doar 16 ani, este deja o certitudine, având toate datele unei evoluţii performante, sunetul generos, tehnica impecabilă, construcţia logică şi frazarea elegantă fiind dublate şi împlinite de o sensibilitate deosebită, care îi permite să exprime stări, să contureze atmosfera cu un firesc şi o simplitate aproape dezarmantă, fără să epateze, fără să facă exces de forţă sau de efecte în planul expresivităţii – pur şi simplu… cântă. Este ceea ce, cu siguranţă, înseamnă talent şi dăruire, demonstrate din plin în Concertul în do major de Haydn. (...)